Proctita reprezintă inflamația zonei perianale, însoțită de disconfort, sângerare rectală și secreții și poate fi acută sau cronică.
Simptomele proctitei includ durere, sângerare, tenesme, constipație sau diaree și sunt cauzate de afecțiuni gastrointestinale, infecții sau diverse proceduri medicale, ce pot fi diagnosticate prin examene rectale sau alte teste, precum sigmoidoscopia, anoscopia sau proctoscopia.
Tratamentul este ales în funcție de cauza proctitei, incluzând medicamente, precum antibioticele, corticosteroizii sau imunomodulatoarele, sau modificări ale dietei.
Complicațiile proctitei includ apariția anemiei, a fistulelor sau a ulcerelor, din cauza inflamației continue.
Proctita este o inflamație a anusului și a mucoasei rectului, care poate provoca disconfort, sângerări și secreții de mucus sau puroi. Această afecțiune este adesea un efect secundar al tratamentului sau un simptom al unei boli mai generalizate.
Proctita poate fi de două tipuri, și anume cronică sau acută, în funcție de cauză. Astfel, infecțiile cu transmitere sexuală pot provoca proctită infecțioasă, radioterapia, proctită prin radiații, iar colita ulcerativă, proctită ulcerativă.
Tipurile proctitei sunt:
Simptomele proctitei apar, în primă fază, în timpul mișcărilor intestinale, prin sensibilitate, arsuri, crampe sau sângerări și mucus.
Simptomele proctitei sunt:
Cauzele proctitei sunt diverse, precum afecțiuni gastrointestinale, infecții sau efectuarea unor proceduri.
Printre cauzele proctitei se numără:
Proctita poate fi diagnosticată în urma unui consult medical specializat, care presupune un examen fizic pentru a se depista semnele de proctită, fie printr-un examen rectal digital, fie prin anoscopie. De asemenea, pot fi efectuate teste adiționale pentru a verifica și cauzele acesteia.
Testele utilizate în diagnosticul proctitei pot fi:
Tratamentul proctitei depinde de cauza și severitatea sa și poate include medicamente, creme sau anumite proceduri.
Proctita dobândită pe cale sexuală ce cauzează inflamația mucoasei rectale rezultă din inocularea directă a rectului cu agenți patogeni. Proctita acută la persoanele care au practicat relații ano-rectale receptive este, de obicei, dobândită pe cale sexuală. Tratamentul variază în funcție de patogenul contactat, cele mai comune antibiotice folosite fiind Doxiciclina, Aciclovirul sau Ceftriaxona.
Proctita cauzată de radiații poate fi tratată prin terapia de rehidratare și prin administrarea de laxative, antispastice sau analgezice orale și topice.
75% dintre persoanele care fac radioterapie în zona pelvisului dezvoltă simptome acute de proctită, în timp ce 20% pot prezenta simptome cronice, conform unui studiu numit „Proctopatia de radiații”, realizat de Marc B. Grodsky et al. în anul 2015.
Proctita este frecventă la persoanele care suferă de o boală inflamatorie intestinală, precum boala Crohn sau colita ulcerativă. Nu există tratament pentru acestea, ci doar pentru a ține inflamația sub control, a preveni crizele și de a ajuta organismul să intre în remisie. În acest caz, medicii pot recomanda mai multe tipuri de medicamente, cum ar fi corticosteroizii, precum prednisolon, aminosalicilații, precum mesalazina, sau imunomodulatoarele, precum azatioprina.
Sfatul general este de a avea o dietă variată, bogată în legume și fructe. Este indicat consumul de alimente bogate în vitaminele B, calciu și magneziu, cum ar fi migdalele, fasolea, cerealele integrale și verdețurile cu frunze închise la culoare, precum spanacul și varza, precum și alte alimente vegetale pentru a asigura un aport suficient de fibre, care facilitează eliminarea scaunului. Trebuie evitate alimentele picante, acide sau grase, mai ales în timpul episoadelor de diaree.
Complicațiile proctitei pot apărea dacă aceasta este severă, cronică, netratată sau nu răspunde la tratament.
Complicațiile ce pot apărea în urma unei inflamații excesive sunt:
