„Pruritus ani” este termenul latin pentru „mâncărime a anusului” și descrie toate afecțiunile care au ca rezultat mâncărime și iritație la nivelul pielii perianale.
Pruritul anal este definit ca fiind o mâncărime cronică intensă care afectează pielea perianală. Afectează între 1% și 5% din populație, este de patru ori mai frecvent la bărbați și apare cel mai adesea între a patra și a șasea decadă a vieții.
Cauzele pruritului anal sunt diverse, de la o igienă necorespunzătoare sau folosirea cosmeticelor iritante, la dietă sau anumite medicamente, la infecții, incontinență sau boli ale canalului anorectal.
Poate fi tratat prin metode conservative, cu ajutorul unguentelor sau a supozitoarelor ori prin metode medicale, prin intermediul antibioticelor și antifungicelor sau a injecției cu albastru de metilen.
Pruritus ani poate fi de două tipuri, și anume: primar și secundar, iar simptomele asociate acestuia sunt mâncărimile, iritația, arsurile și durerea.
Se diagnostichează în urma unui examen fizic prin care sunt evaluate posibilele cauze și observate modificările pielii din zona anală.
În cazul mâncărimii anale, trebuie evitate produsele lactate, cofeina, alcoolul, condimentele sau citricele.
Pruritul anal (PA) este o tulburare dermatologică ce presupune mâncărime intensă și senzație de arsură în zona perianală, care induce dorința de a scărpina pielea din jurul orificiului anal.
Cauzele mâncărimilor anale pot fi primare, ceea ce înseamnă că nu există semn de altă afecțiune, sau secundare, ceea ce înseamnă că există o cauză de bază identificabilă.
Se crede mâncărimea este provocată de o secreție iritantă provenită din canalul anorectal, iar fibrele nervoase locale din piele pot deveni active în mod cronic în cazul unor traume repetitive sau al scărpinării pentru perioade de timp prelungite.
Pielea din zona perianală este sensibilă, iar săpunurile, loțiunile sau cremele parfumate pot provoca o reacție alergică. De asemenea, pielea se poate irita și din cauza unei hârtii igienice aspre sau datorită utilizării apei fierbinți. Diareea și constipația sunt alte cauze ale pruritului anal.
Cauzele pruritului anal sunt:
Tratamentul pentru pruritul anal are ca scop principal curățarea pielii perianale, astfel încât să devină uscată, intactă și asimptomatică.
Tratamentul pruritului anal constă în:
Unguentele, cel mai frecvent, au ca substanțe active oxidul de zinc și capsaicina, care au efect de calmare a mâncărimii anale.
Oxidul de zinc funcționează ca o barieră protectoare pentru piele, protejând-o împotriva substanțelor iritante. Oxidul de zinc topic este utilizat cu precădere pentru tratarea rănilor cronice și a afecțiunilor dermatologice deoarece s-a dovedit a fi eficient în reducerea iritației și a roșeții, în grăbirea vindecării, promovarea epitelizării și are efecte antioxidante, antifungice și antibacteriene.
Capsaicina este un alcaloid natural derivat din plantele din familia Solanaceae. Capsaicina topică este cunoscută ca fiind eficientă și sigură în tratamentul durerii și mâncărimilor. Dovezile sugerează că aceasta exercită un efect depresor activ în sinteza, depozitarea, transportul și eliberarea substanței P, o neuropeptidă care acționează ca mediator al impulsurilor de durere și mâncărime de la periferie către sistemul nervos central.
Capsaicina este un tratament nou, sigur și extrem de eficient pentru pruritul idiopatic netratabil sever, conform unui studiu în cadrul căruia 31 din 44 de pacienți au simțit o îmbunătățire a simptomelor în timpul tratamentului cu capsaicină. Studiul a fost realizat de J. Lysy et al., în anul 2003 și a fost denumit „Capsaicina topică – un tratament nou și eficient pentru pruritul idiopatic netratabil”.
Supozitoarele pe bază de hidrocortizon sunt utilizate pentru tratarea hemoroizilor și a mâncărimilor și umflăturilor de la nivelul rectului și anusului. Împreună cu alte medicamente, pot trata anumite probleme intestinale, precum colita ulcerativă sau alte afecțiuni inflamatorii rectale sau anale.
Supozitoarele cu hidrocortizon ajută la ameliorarea durerii rectale, a mâncărimilor, a diareei cu sânge și a sângerărilor prin reducerea inflamației direct în rect și anus.
Antibioticele și antifungicele sunt folosite pentru a vindeca infecțiile cu dermatofiți. În acest caz, s-au dovedit eficiente imidazolul topic și terbinafina.
Infecțiile cu candida trebuie tratate cu un imidazol topic, mai ales dacă sunt patogene sau nu răspund la alte tipuri de tratament. Streptococii sunt eliminați prin intermediul antibioticelor topice, cum ar fi acidul fusidic sau mupirocina, iar antibioticele orale pot fi necesare dacă mâncărimea are o istorie îndelungată sau dacă există modificări cutanate.
Ca agent antifungic, este utilizat fluconazolul sau clotrimazolul. Fluconazolul prezintă activitate fungistatică împotriva majorității tulpinilor microorganismelor din familia Candida, vindecând infecțiile fungice. Acest lucru se realizează prin inhibarea steroizilor în celulele fungice, interferând cu sinteza peretelui celular și cu creșterea, dar și aderența celulară, tratând astfel infecțiile fungice și simptomele acestora.
În cazurile de prurit idiopatic netratabil, de lungă durată, injecțiile intradermice cu albastru de metilen pot fi o soluție eficientă. Albastrul de metilen acționează prin întreruperea terminațiilor nervoase ale fibrelor nemielinizate ale pielii perianale, ceea ce duce la o scădere a impulsului de a scărpina zona.
Injecția intradermică cu albastru de metilen poate duce la o rată ridicată de ameliorare a simptomelor, având o rată scăzută de recurență pentru pacienții cu prurit anal idiopatic, pe baza unui studiu unde au participat 103 pacienți, intitulat „Urmărirea pe termen lung a injecției intradermice cu albastru de metilen pentru pruritul idiopatic netratabil” și realizat de J. H. Kim et al., în anul 2019.
Mâncărimea anală este de două tipuri, în funcție de cauza acesteia. Pruritul anal poate fi primar, fiind cel mai frecvent întâlnit, dar și secundar.
Tipurile pruritului anal sunt:
Simptomele pruritului anal pot include mâncărime intensă, inflamație, arsură și durere. Mâncărimea și iritația pot fi de scurtă durată sau persistente, în funcție de cauză. Mâncărimea anală este adesea mai gravă în timpul nopții sau pe vreme caldă și umedă.
Simptomele pruritului anal sunt:
Diagnosticul este pus în urma unui examen fizic, în cadrul căruia sunt evaluate și identificate posibilele cauze ale mâncărimii anusului, precum afecțiunile dermatologice sau alte boli. Medicul va inspecta vizual zona perianală pentru a observa orice modificare a culorii și texturii pielii, erupții sau leziuni.
În cazul în care cauza nu este evidentă sau mâncărimile nu răspund la tratament, poate fi necesar un consult dermatologic pentru a verifica dacă există o afecțiune a pielii ce necesită tratament special.
Dieta și mâncărimea anală sunt strâns legate. Alimentele precum produsele lactate, citricele, strugurii, roșiile, ciocolata și băuturile alcoolice și cu cofeină, sunt implicate în apariția pruritului anal idiopatic.
Mecanismele prin care se crede că alimentele provoacă prurit sunt reducerea presiunii sfincterului anal, reflexele anale exagerate sau sensibilizarea pielii perianale datorată alimentelor nedigerate.