Actualizat: noiembrie 18, 2023
Scris De:
Mihaela
Fisura anală reprezintă o despicătură a mucoasei care se întinde de la marginea anală spre linia dentată. A fost recunoscută pentru prima dată ca boală în anul 1934 și afectează în prezent 10% dintre pacienții care frecventează clinicile de proctologie.
Simptomele fisurii anale includ durerea anorectală, sângerarea și pruritul anal, dar și constipația. Aceasta este cauzată de leziunile mucoasei anusului sau ale canalului anal și pot fi observate ca o crăpătură a pielii perianale.
Tratamentul acestei boli este divers și poate fi efectuat ori acasă, prin metode conservative, ori la spital, prin metode chirurgicale.
Fisurile anale pot fi acute sau cronice și diferă prin durată. Factorii de risc care duc la apariția și agravarea lor sunt constipația, nașterea, boala Crohn sau actul sexual anal.
În urma agravării lor, pot apărea complicații precum recidiva, fisura anală cronică sau fistulele anale.
Pentru a preveni aceste efecte secundare nedorite, este indicat să se consulte un medic specialist care poate diagnostica fisura anală prin anoscopie, sigmoidoscopie flexibilă, sau prin colonoscopie.
O fisură anală este o ruptură superficială a pielii distale față de linia dentată și este dureroasă, liniară sau fusiformă, fiind un defect longitudinal a anodermului foarte sensibil. Deseori, provoacă o hipertonie reactivă a sfincterului care poate declanșa o circulație sangvină redusă. Localizarea sa este în anoderm, între linia pectinată și marginea anală.
Simptomele fisurii anale sunt durerea severă în timpul defecației, sângerarea rectală de culoare proaspătă, vizibilă de obicei pe hârtia igienică sau pe suprafața scaunului, dar și pruritul anal.
Cele mai frecvente simptome ale fisurii anale sunt:
Fisurile anale sunt cel mai frecvent cauzate de leziuni ale mucoasei anusului sau ale canalului anal, ultima parte a intestinului gros și rezultatul scaunelor tari sau al constipației.
Cele mai comune cauze ale fisurii anale sunt:
O fisură anală arată ca o crăpătură în pielea anală atunci când zona este ușor întinsă.
Opțiunile de tratament pentru fisurile cronice se bazează, în general, pe reducerea presiunii anale și includ modalități non-chirurgicale și chirurgicale.
Din cauza dizabilității asociate cu intervenția chirurgicală ca tratament pentru vindecare a fisurilor anale și a riscului de incontinență, au fost căutate alternative medicale care să aibă mai puține efecte secundare. Cel mai recent, metodele farmacologice care relaxează mușchiul neted anal au fost utilizate pentru a obține vindecarea fisurilor.
Printre modalitățile de tratare a fisurilor anale se numără aplicarea cremelor, administrarea supozitoarelor, utilizarea băilor de șezut sau sfincterotomia laterală internă.
Cremele pentru fisuri anale conțin substanțe active cu proprietăți terapeutice diverse, precum acidul hialuronic, gălbenelele sau aloe vera.
Acidul hialuronic joacă multiple roluri în reglarea diferitelor procese biologice și în menținerea homeostaziei în organism. Produsele pe bază de acid hialuronic sunt eficiente deoarece susțin regenerarea țesuturilor și vindecarea rapidă a rănilor prin promovarea proliferării migrației celulare. S-a dovedit că modulează inflamația, migrația celulară și angiogeneza, principalele faze ale vindecării rănilor, prin intermediul unor receptori specifici.
Extractul de gălbenele ajută la vindecarea rănilor prin stimularea fagocitozei, prin creșterea granulației și prin modificarea metabolismului glicoproteinelor, nucleoproteinelor și proteinelor colagenului în regenerarea țesuturilor.
Un studiu efectuat pe animale care a investigat efectele tratamentului cu gălbenele asupra rănilor sângerânde a constatat că utilizarea produsului timp de 8 zile a dus la vindecarea rănilor tisulare. Studiul a fost realizat de Korengath C. Preethi et al., în anul 2009 și se numește „Activitatea de vindecare a rănilor a extractului de flori de Calendula officinalis”.
Preparatele de aloe vera conțin diverși constituenți glucidici, cum ar fi polizaharidele, manoza și acemannanul. Polizaharidele sunt cunoscute pentru faptul că favorizează repararea rănilor pielii. Reducerea inflamației este primul pas, preparatele cu aloe dovedindu-se eficiente în acest caz.
În mod specific, fracțiunea glicoproteică din aloe este componenta principală implicată în vindecarea rănilor care promovează, de asemenea, și creșterea fibroblastelor dermice.
Au existat diferențe semnificative din punct de vedere statistic în ceea ce privește durerea cronică, hemoragia și vindecarea rănilor înainte și la sfârșitul primei săptămâni de tratament cu aloe vera, pe baza unui studiu clinic dublu-orb numit „Efectele cremei de Aloe vera asupra durerii fisurilor anale cronice, vindecării rănilor și hemoragiei la defecație”, realizat de N. Rahmani et al. în anul 2014.
Supozitoarele pentru fisuri anale sunt formulate astfel încât să posede efecte antiinflamatoare, analgezice, cicatrizante, vasoconstrictoare și să acționeze ca un tonic venos. În general, acestea conțin extract de castan sălbatic, coada șoricelului sau cuișoare.
Extractul de castan sălbatic este eficient în afecțiuni vasculare periferice și are efect antiinflamator și vasoprotector datorită taninurilor și a flavonoidelor din compoziție. De asemenea, este un puternic antiexudativ, având efect antiedematos prin reducerea permeabilității peretelui capilar. Castanul sălbatic are capacitatea de a crește tonusul venos.
Coada șoricelului este antiinflamator, cicatrizant și antihemoragic datorită substanțelor active din compoziție, precum taninul, flavonoidele și lactonele. De asemenea, este un tonic pentru vene și membrane mucoase, având acțiune astringentă, antiseptică și calmantă.
Cuișoarele au proprietăți antiseptice și analgezice, ajutând la reducerea durerii cauzate de fisuri anale.
Băile de șezut calde, cu o temperatură cuprinsă între 40 și 50°C, efectuate câte 10 minute, au efect pozitiv asupra fisurilor anale. Acestea reduc presiunea de la nivelul rectului și, astfel, reduc tonusul sfincterian al mușchiului sfincterului anal intern.
Sfincterotomia laterală internă este o operație pentru tratarea fisurii anale, care se efectuează ca o procedură deschisă și implică o mică tăietură în mușchiul sfincterului anal intern, efectuată pentru a reduce tensiunea din canalul anal. Tensiunea astfel redusă îmbunătățește alimentarea cu sânge și permite o vindecare superioară a fisurii anale.
Procedura este considerată standardul de aur pentru managementul chirurgical al fisurilor anale cronice atunci când tratamentul conservator și medical eșuează.
Sfincterotomia laterală internă poate scădea durerea până la 91.4% în a opta săptămână de după operație, sângerarea rectală a apărut la 34.1% dintre pacienți, iar recurența a fost de 3.6%, conform studiului „Tratamentul fisurii anale cronice: Este sfincterotomia internă laterală deschisă (LIS) o opțiune sigură și adecvată?”, realizat de Turan Acar et al., în anul 2018.
Fisurile anale pot fi de 2 tipuri, în funcție de severitatea lor: acute sau cronice.
Factorii de risc pentru fisurile anale, în afara traumatismelor precum întinderea și încordarea, care pot rupe mucoasa anală, sunt:
Complicațiile apar în cazul fisurilor anale cronice, care se vindecă foarte greu și lasă o rană persistentă. Durerea și încleștarea musculară pot face ca mușchii anali să se strângă și să aibă spasme. Acestea, împreună cu tensiunea musculară, trag fisura spre exterior și reduc fluxul sangvin către țesuturi. Astfel, vindecarea este îngreunată și provoacă mai multă tensiune și durere.
Complicații fisurilor anale care întârzie să se vindece pot fi:
Diagnosticul de fisură anală este pus de medicul specialist în urma unei consultații în cadrul căreia va adresa întrebări despre simptome și istoricul medical și va efectua un examen fizic pentru a evalua regiunea anală. De cele mai multe ori, crăpătura este vizibilă și această examinare este suficientă pentru a o diagnostica.
Locația fisurii oferă indicii cu privire la cauza acesteia. De exemplu, dacă apare pe partea laterală a orificiului anal, este foarte probabil ca aceasta să fie un simptom al unei alte afecțiuni, cum ar fi boala Crohn. Pentru a verifica prezența acestor boli, medicul vă va recomanda efectuarea unor teste.
Diagnosticarea fisurii anale se poate realiza prin:
Regimul alimentar pentru fisuri anale presupune creșterea aportului de fibre și a cantității de apă, măsuri care vor ajuta la reglarea mișcărilor intestinale și vor reduce atât diareea, cât și constipația.
Este importantă consumarea fructelor și legumelor proaspete și evitarea alimentelor picante și a nucilor, dacă suferiți de fisuri anale.
Da, fisura anală și hemoroizii au aceleași cauze. Constipația, diareea cronică, sarcina, încordarea excesivă în timpul scaunelor, statul prelungit în șezut sau consumul scăzut de fibre sunt cauze atât ale fisurii anale, cât și ale hemoroizilor.
Fisura anală se vindecă, în general, în 4-6 săptămâni, cu ajutorul unui tratament adecvat la domiciliu.
Da, fisura anală se poate infecta dacă nu este tratată corect. Fiind o rană deschisă, bacteriile se pot înmulți rapid. De aceea, se apelează și la tratamente antimicrobiene topice cu metronidazol, ca o completare a tratamentelor clasice, fiind o practică eficientă și sigură care are ca efect reducerea suplimentară a durerii și grăbirea vindecării, conform studiului „Ar putea fi incluse antibioticele locale în tratamentul fisurii anale acute?”, realizat în anul 2018, de către Banu Karapolat.
Da, antibioticele pentru fisuri anale sunt bune. Acestea pot reduce inflamația, infecția și secreția de la nivelul anusului și pot fi folosite și profilactic, pentru a preveni apariția infecțiilor.