Diverticulita este o complicație care poate afecta persoanele ce suferă de diverticuloză, ce se manifestă prin inflamarea micilor pungi formate în interiorul colonului și poate fi acută sau cronică, complicată sau necomplicată.
Simptomele diverticulitei sunt durerea abdominală, febra, greața, constipația sau diareea, iar cauza principală este inflamarea cronică, sistemică, diagnosticul fiind pus în urma unei tomografii computerizate sau a unor analize de laborator.
Tratamentul depinde de tipul acesteia, cea necomplicată trecând de la sine în câteva zile, și include medicamente, modificări ale dietei și, rar, intervenții chirurgicale. Este important ca în timpul prezenței simptomelor, dieta să se bazeze mai multe pe lichide, să se evite alimentele grase și dulciurile și să se facă ușor trecerea către o dietă bogată în fibre.
Factorii de risc, care pot crește șansa de a dezvolta diverticulită, sunt obezitatea, fumatul sau sedentarismul, iar complicațiile includ abcese, peritonită, obstrucții intestinale sau fistule.
Pentru a preveni apariția diverticulitei este important să aveți un stil de viață activ, o dietă bogată în plante și fibre, să evitați fumatul și alimentele grase sau dulci. Dacă suferiți de dureri abdominale persistente, însoțite de febră și constipație, este imperios necesar să efectuați un consult medical.
Diverticulita este o boală gastrointestinală care apare atunci când pungile din peretele colonului se inflamează sau se infectează și afectează intestinul gros, provocând dureri abdominale și alte simptome.
Formele diverticulitei sunt acută sau cronică, complicată sau necomplicată, în funcție de severitatea simptomelor.
Tipurile diverticulitei sunt:
Simptomele diverticulitei sunt durerea, febra sau sângerarea, dar și mișcările intestinale anormale.
Simptomele diverticulitei includ:
Criza de diverticulită se prezintă ca o durere abdominală ascuțită în partea stângă a abdomenului. Alte simptome pot include febra, frisoanele, constipația, diareea, greața și vărsăturile. Durerea poate să apară și să dispară de la sine sau la administrarea de analgezice sau poate fi constantă.
Diverticulita perforată apare atunci când o parte slăbită a peretelui intestinal se rupe, conținutul intestinului infiltrându-se apoi în cavitatea abdominală. Aceasta reprezintă o urgență medicală, simptomele incluzând durere, frisoane și febră mare.
Studiile au raportat rate de mortalitate între 22% și 39% pentru diverticulita perforată și peritonita fecală. De asemenea, s-a observat că perforația poate fi prima manifestare a diverticulitei complicate, afectând un interval de 50-70% dintre cazuri.
Cauzele diverticulitei sunt slăbirea și cedarea colonului, provocând ieșirea unor mici pungi, numite diverticuli, prin peretele colonului. Diverticulita apare atunci când diverticulii se rup, provocând umflături și, uneori, infecții.
Mai multe studii au asociat diverticulita cu o stare inflamatorie acută. Cel mai recent studiu arată că majoritatea factorilor de risc sunt asociați cu inflamația cronică, sistemică. De exemplu, obezitatea, inactivitatea fizică și o dietă occidentală sunt factori de risc pentru unele boli despre care se crede că sunt cauzate de inflamația cronică, inclusiv bolile cardiovasculare și diabetul, provocând și creșterea nivelurilor de biomarkeri ai inflamației.
Deși nu există o singură cauză cunoscută a bolii diverticulare, mai mulți factori pot crește riscul de a o dezvolta, printre care se numără:
Diverticulita este diagnosticată cu mare precizie cu ajutorul unei tomografii computerizate în zona abdominală. O scanare CT oferă imagini în secțiune transversală, bidimensionale și tridimensionale, ale structurilor din tractul gastrointestinal.
Alte metode care pot ajuta la diagnosticarea bolii diverticulare sunt:
Da, diverticulita necomplicată se vindecă de la sine. La aproximativ 95 din 100 de persoane, aceasta dispare de la sine în decurs de o săptămână. La aproximativ 5 din 100 de persoane, simptomele nu se ameliorează și este necesar un tratament adecvat, conform unui studiu intitulat „Boala diverticulară și diverticulita: Tratarea diverticulite acute”, realizat în cadrul Institutului pentru Calitate și Eficiență în îngrijirea Sănătății.
Tratamentele pentru diverticulită includ administrarea de antibiotice și analgezice sau modificarea dietei, în cazurile necomplicate, sau rezecția chirurgicală, în cazurile complicate și recurente.
Este recomandat consultul unui medic pentru a trata corect diverticulita, pentru a preveni agravarea și apariția complicațiilor.
Medicamentele tipice pentru diverticulită sunt antibioticele. Uneori, medicul poate prescrie și analgezice sau antidepresive triciclice.
Medicamentele utilizate pentru diverculita sunt:
Intervenția chirurgicală pentru diverticulită este recomandată în cazurile severe, iar cea mai frecventă este rezecția sigmoidală, numită și sigmoidectomie, care presupune îndepărtarea unei părți din colon, de obicei colonul sigmoid, și reatașarea acestuia la rect.
Tipurile de operații pentru diverticulită sunt:
Dieta în timpul diverticulitei trebuie să se bazeze pe lichide clare în primele zile, precum sucuri de fructe, supă de oase și apă, iar pe măsură ce simptomele se ameliorează sunt permise alimentele cu un conținut scăzut de fibre. Sunt interzise alimentele cu un conținut ridicat de grăsimi sau orice aliment inflamator.
Alimentele permise în diverticulită, la început, sunt cele cu un nivel scăzut de fibre, precum pâinea albă, puiul, peștele, ouălele sau lactatele, iar pe măsură ce simptomele sunt tratate, se poate reveni ușor la dieta normală, recomandarea viitoare fiind consumul de alimente bogate în fibre, pentru a înmuia și mări scaunele, permițându-le să treacă mai ușor și mai rapid.
Alimentele interzise în diverticulită sunt cele cu un conținut ridicat de grăsimi și zahăr, precum alimentele prăjite, fast-food sau carnea grasă.
Dulciurile sunt interzise în diverticulită, deoarece conțin mult zahăr care poate provoca inflamații ale sistemului digestiv.
Nu, cafeaua nu este permisă în diverticulită. Aceasta este un stimulent intestinal, iar consumul a mai mult de 3 cești pe zi poate provoca o suprastimulare și, astfel, ducând la mai multă durere. Cafeaua nu ar trebui consumată în diverticulită deoarece poate crește durerile abdomenului inferior și poate agrava diareea.
Da, ceaiurile sunt permise în diverticulită. Există ceaiuri care ajută la reducerea simptomelor, în special cele pe bază de mușețel, mentă sau brusture, care au efecte antiinflamatoare, antivirale și antibacteriene.
Un studiu din Japonia a fost realizat pe un eșantion de adulți diagnosticați recent cu diverticulită, cărora li s-a administrat câte 1.5 grame de ceai din rădăcină de brusture, de trei ori pe zi, timp de câteva luni. S-a constatat că acest ceai a ajutat la prevenirea recurenței diverticulitei acute.
Factorii de risc care cresc șansele de a dezvolta diverticulită sunt:
Complicațiile diverticulitei apar în cazurile severe și persistente și includ:
Diverticulita poate fi prevenită prin menținerea sănătății intestinului, având o dietă bogată în plante și lichide și săracă în grăsimi animale. De asemenea, este importantă activitatea fizică regulată.
Prevenția diverticulitei constă în:
Trebuie să apelezi la doctor atunci când simți constant o durere abdominală inexplicabilă, mai ales dacă este însoțită de febră, constipație sau diaree.
Diverticuloza este formarea de pungi anormale în peretele intestinului, iar diverticulita este inflamația sau infecția acestor pungi. Împreună, aceste afecțiuni sunt cunoscute sub numele de boală diverticulară. O diferență între cele două este faptul că diverticuloza poate să nu prezinte niciun simptom, pe când diverticulita cauzează dureri, febră sau constipație. De cele mai multe ori, persoanele care suferă de diverticuloză află despre aceasta atunci când apar primele simptome ale diverticulitei.
Diverticulita este o inflamație a unei pungi din peretele intestinal, pe când diverticulul lui Meckel este diferit față de aceste pungi intestinale. Acesta este prezent la naștere și nu se dezvoltă mai târziu. Cu toate acestea, acesta poate provoca diverticulită dacă se inflamează.
